Conectaţi-vă

luni, 18 octombrie 2010

Turul televizunilor

          A te uita la TV astazi, inseamna sa pierzi timp, sa iti faci nervi si sa inchizi in cele din urma televizorul. Asta daca nu te uiti pe canalele Discovery, Animal Planet sau National Geografic, unde chiar ai ce vedea.
In rest, se poarta tiganizarea si manelizarea absoluta, fara nici o limita! O televizune (pe care nu vreau sa o numesc si de care mi-e sila), ne prezinta in frumoase telenovele cat de romantici si curati sunt tiganii, cum se inteleg ei cu toata lumea si mai ales cat de inteligenti si descurcareti sunt. Actorii care joaca cu atata pasiune rolul de tigani imi produc o mare sila, numai cand ma gandesc cat au putut sa se injoseasca pentru niste bani! Oare cat de jos pot cobori unii pentru bani? In cazul altora, nu e nevoie de rol, intrucat sunt chiar tigani si atunci intra mult mai usor in pielea personajelor. Ce mi se pare ciudat, este ca in stirile lor de la ora 5 ne arata cate crime, jafuri, violuri, etc. au comis tiganii, pentru ca mai apoi seara sa ne arate cat de cinstiti si boemi sunt tiganii de fapt. Cum nu isi bat nevestele, cum nu fura, cum nu se omoara intre ei, cum se duc ei cinstit la munca.

         Aceasta televizune a devenit un azil de tigani, homosexuali si toti degeneratii decazuti, care se autointituleaza vedete. Persoane pe care doar daca le vezi, ai o senzatie instantanee de voma, de scarba si de stres.
Pentru a scapa de influenta acestor "vedete" scabroase, infecte si nesimtite, mi-am scos din grila de programe pe ei si pe cei care fac emisiuni asemenea lor. Mi-e rusine ca exista in Romania astfel de televizuni, astfel de realizatori mercenari, care si-ar vinde si mamele daca asta le-ar aduce niste bani!
Lor li se aplica din plin celebra strigare de la greve: "iesi afara, javra ordinara"!

vineri, 15 octombrie 2010

Cuvinte cheie!

           La diversele traininguri la care am participat am auzit de asa zisele "cuvinte cheie". Ce sunt acestea? "Cuvant cheie: Cuvant folosit in cadrul unui motor de cautare pentru a obtine rezultate ce au relevanta pentru cautarea facuta", daca vorbim de cautarea pe google. Dar daca vorbim de viata de fiecare zi, care sunt cuvintele cheie? Cred ca e vorba de ceea ce ne mobilizeaza sau ne demobilizeaza. Intr-un anumit context poate fi vorba despre anumite cuvinte care ne fac sa ne simtim bine sau din contra, dupa cum am vazut ca a fost cazul cu primul om din stat!
Uneori e de ajuns un singur cuvant ca sa ne motiveze, sa ne mobilizeze sau sa ne taie elanul. Putem sa facem mai bine un lucru daca suntem apreciati, dar putem fi profund dezamagiti de un cuvant folosit intr-un context nepotrivit. Cred ca cel mai important este sa invatam sa ii apreciem pe cei din jur (prieteni, angajati, colegi, etc.) si sa le apreciem eforturile si realizarile, nu numai sa criticam. Astazi e mult prea usor sa criticam, sa aplecam urechea la barfe, decat sa stam sa judecam la rece si sa ne exprimam in cunostinta de cauza.
           Cred ca e nevoie sa fim ceva mai atenti atunci cand aruncam cuvinte fara sa gandim. E mult mai confortabil sa vorbesti ca sa te afli in treaba. Dar a vorbi despre orice, chiar daca ai cunostinte sau nu in domeniu, a devenit un obicei. Dupa cum spunea cineva, "indiferent cat de ocupati ar fi, oamenii gasesc intotdeauna timp sa se auda vorbind". Voi din ce categorie faceti parte?

Din dragoste... cu Mircea Badea


        Cine nu s-a uitat macar  odata la emisiunea "In gura presei", inseamna ca a pierdut! A pierdut sansa de a vedea in sfarsit pe cineva care nu pupa dosuri. Desi prin asta si-a facut multi dusmani, intotdeauna le-a zis verde in fata "vedetelor", politicienilor, comunistilor si mai ales hotilor!
Emisiunea asta este una din putinele la care ma uit si nu ma plictisesc. De multe ori spune exact ce as fi spus si eu intr-un anumit context si o face intr-un mod cateodata chiar nostim, cand ma gandesc ce personaje au rasarit prin mass-media noastra. M-am saturat de "vedete" care nu stiu ce poseta si-au mai luat, de politicieni care ne dau noua lectii despre cinste si onoare, iar ei sunt mai patati decat un dalmatian.
        Chiar nu se gaseste nimeni in tara asta de tot rasul sa spuna lucrurilor pe nume, in afara de Mircea? Pupincuristii de serviciu nu se mai satura de comentat pe bloguri, pe forumuri despre cat de sfant si corect este cutare sau cutare politician, sau ce aere distinse are o anumita vedeta care si-a mai pus silicoane sau a mai plagiat un cantec cu care se lauda peste tot.
Ma bucur ca exista macar o persoana care nu poate sa treaca cu vederea nesimtirea, hotia, coruptia si mizeria care ni se prezinta ca cel mai suav si delicat lucru prin presa, care face ca cei mai mizerabili oameni sa isii creeze o imagine de "saraci si cinstiti". Chit ca o sa imi adaug in lista poate aceeasi dusmani ca si Mircea Badea sau chiar mai multi, sunt de acord cu modul lui de a prezenta adevarata fata a indivizilor care ne populeaza ziarele si televiziunile. Niste Mitici, niste mafioti, niste "javre ordinare", care se prezinta ca niste binefacatori ai natiei.

        Ramane un mare regret pentru mine faptul ca inca mai functioneaza partizanatul politic bazat pe stimulente financiare, pupincurism de-a dreptul jenant si mai ales o mare mare nesmitire din partea politicienilor care cred ca au de-a face cu niste incapabili retardati, gata sa le accepte orice minciuna.
Pana cand vom mai rezista? Pentru totdeauna cred cei care au puterea, pentru ca ei au impresia ca vor avea puterea vesnic.
Sa nu uitam ca si Ceausescu se credea etern, dar n-a ajuns bine. Poate unii dintre actualii "ordinari" vor avea aceeasi soarta! 

Cautarea de job-uri prin blog


        Am citit niste articole despre niste tineri care si-au facut blog doar pentru a-si gasi un loc de munca. Un lucru intr-adevar nou si deosebit. Dar, daca nu s-ar fi facut tam-tam prin revistele de profil, probabil ca nimeni nu ar fi aflat de ei. Ca sa poti primi si o oferta de job pe baza blogului, ar trebui ca si angajatorii sa aiba mintea deschisa la nou, sa aiba timp si mai ales disponibilitatea de a sta sa caute angajati potentali pe bloguri. Asta cand se stie deja ca site-urile de specialitate sunt pur si simplu inundate de candidati si de CV-uri care mai de care mai impresionante.
Mai mult decat atat, posesorii unor astfel de site-uri au inceput sa perceapa tarife pentru a afisa in mod preferential CV-ul la cautare, asta insemnand ca cei fara job si cu un venit deja redus, mai pierd inca o sansa de a primi vreo oferta. Daca e bine sau nu, nu stau sa apreciez eu. Cert este, ca fara o strategie buna de marketing de a te face cunoscut pe net, intr-un fel sau altul, degeaba iti faci blog. Sunt deja sute, mii de bloguri in acest moment si nu prea vad eu sefii de la HR stand cu o cafea in fata si cautand angajati potentiali pe bloguri.
        Cred ca cei care si-au gasit un job printr-un blog au avut norocul de a fi mediatizati de o publicatie foarte citita si cunoscuta, si cam atat. In rest, dupa cum bine stim, de obicei un recrutor nu sta sa faca o cercetare prea amanuntita si de cele mai multe ori selecteaza persoane pentru un job despre care nu au nici cea mai mica idee despre el. Adica selecteaza CV-uri pentru un post de Inginer electrician de exemplu, pune intrebari despre domeniul respectiv, si la sfarsit isi da cu parerea in fata patronului sau a Managerului despre cat de potrivit este sau nu candidatul respectiv. Asta mi se pare cea mai mare aberatie la momentul actual. Corect ar fi, ca la acel interviu sa cheme si un specialist in domeniul respectiv din partea firmei, care sa poata aprecia daca omul este potrivit sau nu pe post. In aceasta situatie m-am aflat si eu de multe ori, cand o "domnisoara draguta" ma intreba despre realizarile mele intr-un domeniu cu care ea era paralela. Si desigur, dupa mintea ei, nu am fost potrivit  pentru jobul respectiv. Ce analize si judecati o fi facut, numai ea stie. Dar eu am ramas cu gustul amar ca depindem de cele mai multe ori de aprecierea unor amatori cu studii in agricultura sau alte domenii paralele, si care sunt mari Manageri de resurse umane. Cred ca asta a ajuns un domeniu lautaresc: selectiile se fac dupa ureche!
        In rest, dupa noi, potopul!

Stiinta vietii

Cine oare este in masura sa ne dea lectii despre viata? Politicienii? In nici un caz! Ei ne pot initia in stiinta minciunii, a urii si a hotiei! Filozofii? Poate doar vechii filozofi mai intelegeau ceva din sensul vietii si incercau sa educe cat puteau si pe ceilalti. Dar cine ii lua in seama? Astazi doar cativa mai au timp sa citeasca, sa gandeasca sau sa se mai uite in jur. Astazi toti sunt prea ocupati! Foarte ocupati! Nu au timp de prieteni, nu au timp sa citeasca, nu au timp sa se plimbe, nu au timp sa iasa in oras, nu au timp sa mearga pe la prieteni, etc. Cea mai mare criza a secolului trecut si actual este timpul! Nu avem timp de nimic. Sa mai mearga pe la vreun bolnav la vreun spital, chit ca e la doi pasi de casa? Nu, in nici un caz! Nu e timp!
Dar totusi pentru ce este timp? Pentru uitat la televizor! Conform unor studii suntem pe locul 1 in Europa la uitat la televizor! Eu consider ca e cea mai mare pierdere de timp. Mai ales la televizunile in culori, unde sunt niste subiecte vesnice si oribile si niste filme vesnic in reluare. Nu mai exista altceva decat violenta, scandaluri si ura.
      Cam atat se mai cauta. Asta face audienta. Dar cine sunt cei care fac audienta? Cei care nu au timp pentru nimic altceva. Ei nu au timp nici sa mai traiasca. Si se trezesc batrani, bolnavi si se intreaba: "cum o fi trecut viata asta asa repede si cum de nu m-am ales cu nimic?"
Se aleg cu nimic pentru ca au uitat stiinta vietii! Ca sa poata trai atat pentru ei cat si pentru altii, trebuie sa faca ceva. Depinde de fiecare ce vrea cu adevarat si mai ales daca este constient de ceea ce vrea.

Noi inceputuri


     Un nou inceput, o noua aparitie in lumea si asa infinita a blogurilor. Intentionez sa imi postez aici toate opiniile, ideile si planurile care cred ca vor prezenta un interes real si pentru cititori.

La randul meu, o sa imi formez si eu o lista de favoriti cu care am de gand sa fac schimb de idei si de experienta.
Drumul va fi lung si anevoios, dar am incredere ca pot face mai mult decat mi-am propus.
Si acum, sa trecem la treaba...