http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/de-ce-nu-rupe-ponta-legatura-cu-biserica-298805.html
de SABINA FATI
"Politicienii români continua să se teamă de puterea Bisericii, fie din cauza prejudecăţilor, fie pentru că mizează pe o influenţă supradimensionată a BOR asupra alegătorilor. Separarea Bisericii de Stat face parte din parcursul democratic al ţării, iar oprirea finanţării bisericilor din bugetul de stat ar fi primul pas pentru o despărţire târzie, dar normală.
Biserica Ortodoxă Română (BOR) se consideră mai puternică decât orice partid politic, mai puternică decât orice guvern sau om politic autohton, fiindcă se bazează pe aproape 90 la sută din cetăţenii ţării, care la recensământ s-au declarant ortodocşi. La rândul lor, politicienii cred în această legitimitate a Bisericii, extrasă din statistici şi negociată, cum altfel decât, în genunchi cu înalţii prelaţi.
Nu există nici un politician de forţă care să se fi opus vreodată cu adevărat pretenţiilor BOR. Traian Băsescu a avut o încercare curajoasă în timpul campaniei electorale din 2004, când a spus că susţine căsătoriile homosexuale, dar s-a repliat repede, după ce Patriarhia şi câţiva înalţi prelaţi au ieşit nervoşi să-l pună la zid. Şi-a dat seama imediat că are nevoie de Biserică nu doar înaintea alegerilor ci şi după aceea, fiindcă ceea ce le spun preoţii enoriaşilor lor nu ţine doar de cele sfinte, ci şi de cele politice. Traian Băsescu nu avea nimic împotriva mariajului gay, dar clericii l-au pervertit şi a abandonat această idee, mai ales după ce a aflat că politicienilor de dreapta le repugnă drepturile homosexualilor. Odată ajuns la putere, preşedintele a intrat în aceeaşi relaţie amicală cu BOR, cum au făcut-o şi predecesorii săi, chiar şi Ion Iliescu, libercugetătorul, care a pierdut alegerile în 1996 după ce la dezbaterea finală fostul preşedinte Emil Constantinescu l-a întrebat “Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?” Abia ieşiti din frigul comunismului, românii îşi redescopereau atunci valorile religioase, iar răspunsul ambiguu al unui ateu declarat nu le-a plăcut susţinătorilor lui Iliescu.
În prima decadă a perioadei postcomuniste încrederea în Biserică depăşea 80 la sută, pentru că încă nu ieşiseră la iveală probele colaboraţionismului dintre cler şi Securitate şi fiindcă mulţi români aveau nevoie să înlocuiască o credinţă - cea în statul protector care le asigura case, vacanţe, salarii - cu alta. Între timp, însă, Biserica Ortodoxă Română şi-a dovedit nu doar lipsa de moralitate, ci şi de smerenie, de modestie şi umilinţă. În plină criză economică BOR este mai preocupată să-şi construiască marea catedrală mai ales pe spezele statului, decât să se implice în complicatele probleme sociale. Patriarhia deţine peste 40 de licenţe radio, o agenţie de ştiri, o televiziune şi un ziar, toate întreprinderi neprofitabile, necesare însă în propaganda BOR. Există, însă, şi alte afaceri mai serioase din care Biserica Ortodoxă Română trăieşte bine şi care nu sunt impozitate de stat. Mai sunt şi banii care se dau la nunţi, botezuri, înmormântări sau pentru pomeniri şi care nu apar niciodată în nicio contabilitate. BOR se îngraşă văzând cu ochii mizând mult pe economia neagră şi pe generozitatea statului, care-i virează anual sume relative egale cu cele ale Cercetării.
Toate bisericile primesc bani de la stat proporţional cu numărul enoriaşilor, dar numai Biserica Ortodoxă Română s-a revoltat când a aflat că se dezbate public ideea renunţării la sponsorizarea statului, în schimbul trecerii la finanţarea directă de către cetăţeni prin alocarea unui procent din veniturile sale anuale. Premierul Victor Ponta care se declară socialist ar putea să-şi demonstreze ataşamentul faţă de ideologia pe care o reprezintă rupând pentru prima data complictăţile dintre BOR şi Statul Român. O despărţire de acest fel s-ar atenua până la alegeri şi premierul n-ar suferi mari pagube, dar va fi una dintre principalele mărturii că în România, Statul se poate, în sfârşit, separa de Biserică.
În Statele Unite prima dezbatere de acest fel a debutat în 1802 după ce preşedintele Thomas Jefferson le-a scris baptiştilor din Danbury despre “peretele de separare” dintre Stat şi Biserică. În România lucrurile sunt mai complicate, mai ales că BOR se teme de testul fidelităţii, în urma căruia ar putea afla cât de puţini ortodocşi i-ar da bani, iar lui Ponta îi e frică să nu fie afurisit şi ponegrit de preoţi."
de SABINA FATI
vineri, 12 aprilie 2013
De ce nu rupe Ponta legătura cu Biserica - preluare Romania libera
Articol genial!
http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/de-ce-nu-rupe-ponta-legatura-cu-biserica-298805.html
de SABINA FATI
"Politicienii români continua să se teamă de puterea Bisericii, fie din cauza prejudecăţilor, fie pentru că mizează pe o influenţă supradimensionată a BOR asupra alegătorilor. Separarea Bisericii de Stat face parte din parcursul democratic al ţării, iar oprirea finanţării bisericilor din bugetul de stat ar fi primul pas pentru o despărţire târzie, dar normală.
Biserica Ortodoxă Română (BOR) se consideră mai puternică decât orice partid politic, mai puternică decât orice guvern sau om politic autohton, fiindcă se bazează pe aproape 90 la sută din cetăţenii ţării, care la recensământ s-au declarant ortodocşi. La rândul lor, politicienii cred în această legitimitate a Bisericii, extrasă din statistici şi negociată, cum altfel decât, în genunchi cu înalţii prelaţi.
Nu există nici un politician de forţă care să se fi opus vreodată cu adevărat pretenţiilor BOR. Traian Băsescu a avut o încercare curajoasă în timpul campaniei electorale din 2004, când a spus că susţine căsătoriile homosexuale, dar s-a repliat repede, după ce Patriarhia şi câţiva înalţi prelaţi au ieşit nervoşi să-l pună la zid. Şi-a dat seama imediat că are nevoie de Biserică nu doar înaintea alegerilor ci şi după aceea, fiindcă ceea ce le spun preoţii enoriaşilor lor nu ţine doar de cele sfinte, ci şi de cele politice. Traian Băsescu nu avea nimic împotriva mariajului gay, dar clericii l-au pervertit şi a abandonat această idee, mai ales după ce a aflat că politicienilor de dreapta le repugnă drepturile homosexualilor. Odată ajuns la putere, preşedintele a intrat în aceeaşi relaţie amicală cu BOR, cum au făcut-o şi predecesorii săi, chiar şi Ion Iliescu, libercugetătorul, care a pierdut alegerile în 1996 după ce la dezbaterea finală fostul preşedinte Emil Constantinescu l-a întrebat “Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?” Abia ieşiti din frigul comunismului, românii îşi redescopereau atunci valorile religioase, iar răspunsul ambiguu al unui ateu declarat nu le-a plăcut susţinătorilor lui Iliescu.
În prima decadă a perioadei postcomuniste încrederea în Biserică depăşea 80 la sută, pentru că încă nu ieşiseră la iveală probele colaboraţionismului dintre cler şi Securitate şi fiindcă mulţi români aveau nevoie să înlocuiască o credinţă - cea în statul protector care le asigura case, vacanţe, salarii - cu alta. Între timp, însă, Biserica Ortodoxă Română şi-a dovedit nu doar lipsa de moralitate, ci şi de smerenie, de modestie şi umilinţă. În plină criză economică BOR este mai preocupată să-şi construiască marea catedrală mai ales pe spezele statului, decât să se implice în complicatele probleme sociale. Patriarhia deţine peste 40 de licenţe radio, o agenţie de ştiri, o televiziune şi un ziar, toate întreprinderi neprofitabile, necesare însă în propaganda BOR. Există, însă, şi alte afaceri mai serioase din care Biserica Ortodoxă Română trăieşte bine şi care nu sunt impozitate de stat. Mai sunt şi banii care se dau la nunţi, botezuri, înmormântări sau pentru pomeniri şi care nu apar niciodată în nicio contabilitate. BOR se îngraşă văzând cu ochii mizând mult pe economia neagră şi pe generozitatea statului, care-i virează anual sume relative egale cu cele ale Cercetării.
Toate bisericile primesc bani de la stat proporţional cu numărul enoriaşilor, dar numai Biserica Ortodoxă Română s-a revoltat când a aflat că se dezbate public ideea renunţării la sponsorizarea statului, în schimbul trecerii la finanţarea directă de către cetăţeni prin alocarea unui procent din veniturile sale anuale. Premierul Victor Ponta care se declară socialist ar putea să-şi demonstreze ataşamentul faţă de ideologia pe care o reprezintă rupând pentru prima data complictăţile dintre BOR şi Statul Român. O despărţire de acest fel s-ar atenua până la alegeri şi premierul n-ar suferi mari pagube, dar va fi una dintre principalele mărturii că în România, Statul se poate, în sfârşit, separa de Biserică.
În Statele Unite prima dezbatere de acest fel a debutat în 1802 după ce preşedintele Thomas Jefferson le-a scris baptiştilor din Danbury despre “peretele de separare” dintre Stat şi Biserică. În România lucrurile sunt mai complicate, mai ales că BOR se teme de testul fidelităţii, în urma căruia ar putea afla cât de puţini ortodocşi i-ar da bani, iar lui Ponta îi e frică să nu fie afurisit şi ponegrit de preoţi."
de SABINA FATI
http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/de-ce-nu-rupe-ponta-legatura-cu-biserica-298805.html
de SABINA FATI
"Politicienii români continua să se teamă de puterea Bisericii, fie din cauza prejudecăţilor, fie pentru că mizează pe o influenţă supradimensionată a BOR asupra alegătorilor. Separarea Bisericii de Stat face parte din parcursul democratic al ţării, iar oprirea finanţării bisericilor din bugetul de stat ar fi primul pas pentru o despărţire târzie, dar normală.
Biserica Ortodoxă Română (BOR) se consideră mai puternică decât orice partid politic, mai puternică decât orice guvern sau om politic autohton, fiindcă se bazează pe aproape 90 la sută din cetăţenii ţării, care la recensământ s-au declarant ortodocşi. La rândul lor, politicienii cred în această legitimitate a Bisericii, extrasă din statistici şi negociată, cum altfel decât, în genunchi cu înalţii prelaţi.
Nu există nici un politician de forţă care să se fi opus vreodată cu adevărat pretenţiilor BOR. Traian Băsescu a avut o încercare curajoasă în timpul campaniei electorale din 2004, când a spus că susţine căsătoriile homosexuale, dar s-a repliat repede, după ce Patriarhia şi câţiva înalţi prelaţi au ieşit nervoşi să-l pună la zid. Şi-a dat seama imediat că are nevoie de Biserică nu doar înaintea alegerilor ci şi după aceea, fiindcă ceea ce le spun preoţii enoriaşilor lor nu ţine doar de cele sfinte, ci şi de cele politice. Traian Băsescu nu avea nimic împotriva mariajului gay, dar clericii l-au pervertit şi a abandonat această idee, mai ales după ce a aflat că politicienilor de dreapta le repugnă drepturile homosexualilor. Odată ajuns la putere, preşedintele a intrat în aceeaşi relaţie amicală cu BOR, cum au făcut-o şi predecesorii săi, chiar şi Ion Iliescu, libercugetătorul, care a pierdut alegerile în 1996 după ce la dezbaterea finală fostul preşedinte Emil Constantinescu l-a întrebat “Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?” Abia ieşiti din frigul comunismului, românii îşi redescopereau atunci valorile religioase, iar răspunsul ambiguu al unui ateu declarat nu le-a plăcut susţinătorilor lui Iliescu.
În prima decadă a perioadei postcomuniste încrederea în Biserică depăşea 80 la sută, pentru că încă nu ieşiseră la iveală probele colaboraţionismului dintre cler şi Securitate şi fiindcă mulţi români aveau nevoie să înlocuiască o credinţă - cea în statul protector care le asigura case, vacanţe, salarii - cu alta. Între timp, însă, Biserica Ortodoxă Română şi-a dovedit nu doar lipsa de moralitate, ci şi de smerenie, de modestie şi umilinţă. În plină criză economică BOR este mai preocupată să-şi construiască marea catedrală mai ales pe spezele statului, decât să se implice în complicatele probleme sociale. Patriarhia deţine peste 40 de licenţe radio, o agenţie de ştiri, o televiziune şi un ziar, toate întreprinderi neprofitabile, necesare însă în propaganda BOR. Există, însă, şi alte afaceri mai serioase din care Biserica Ortodoxă Română trăieşte bine şi care nu sunt impozitate de stat. Mai sunt şi banii care se dau la nunţi, botezuri, înmormântări sau pentru pomeniri şi care nu apar niciodată în nicio contabilitate. BOR se îngraşă văzând cu ochii mizând mult pe economia neagră şi pe generozitatea statului, care-i virează anual sume relative egale cu cele ale Cercetării.
Toate bisericile primesc bani de la stat proporţional cu numărul enoriaşilor, dar numai Biserica Ortodoxă Română s-a revoltat când a aflat că se dezbate public ideea renunţării la sponsorizarea statului, în schimbul trecerii la finanţarea directă de către cetăţeni prin alocarea unui procent din veniturile sale anuale. Premierul Victor Ponta care se declară socialist ar putea să-şi demonstreze ataşamentul faţă de ideologia pe care o reprezintă rupând pentru prima data complictăţile dintre BOR şi Statul Român. O despărţire de acest fel s-ar atenua până la alegeri şi premierul n-ar suferi mari pagube, dar va fi una dintre principalele mărturii că în România, Statul se poate, în sfârşit, separa de Biserică.
În Statele Unite prima dezbatere de acest fel a debutat în 1802 după ce preşedintele Thomas Jefferson le-a scris baptiştilor din Danbury despre “peretele de separare” dintre Stat şi Biserică. În România lucrurile sunt mai complicate, mai ales că BOR se teme de testul fidelităţii, în urma căruia ar putea afla cât de puţini ortodocşi i-ar da bani, iar lui Ponta îi e frică să nu fie afurisit şi ponegrit de preoţi."
de SABINA FATI
luni, 11 martie 2013
Alegerea unui nou Papa
In ultimele zile, ziarele, televiziunile si Internetul, s-au umplut de stiri, care mai de care mai "credibile" referitoare la alegerea viitorului Papa.
De la "profetii" celebre, pana la pronosticuri facute la colt de strada, toti au cate un nume de discutat, pe care il dau ca sigur, din "surse"! In acest moment, sunt toate numai povesti si nimeni nu stie cine va fi succesorul actualului Benedict.
Multi au vehiculat ideea ca demisia istorica a Papei a fost provocata de uriasele scandaluri care au cuprins Biserica Catolica in ultimii ani. Ma refer aici la scandalurile de pedofilie, spalare de bani, homsexualitate, santaj, etc.
Cei curiosi sa afle detalii, pot cauta pe internet detalii despre cele relatate, incluzand aici si faimoasele "Vatileaks".
Ca asta e cauza sau nu, nimeni nu poate stii cu adevarat. Cert este ca aceste scandaluri au un sambure de adevar, care arunca o umbra istorica pe obrazul Vaticanului la fel de insemnata ca cea lasata de demisia Papei.
Asta nu inseamna ca "piosii" ortodocsi pot dormii linistiti, gandindu-se cat de "saraca si cinstita" este Biserica Ortodoxa. Ba chiar din contra! Sunt pline ziarele de scandaluri cu popi pedofili, afaceristi, homosexuali, prea-curvari, etc.
Singura problema e ca prin relatii si influenta politica, reusesc sa musamalizeze toate cazurile deconspirate in presa si astfel, folosindu-se de cele "lumesti" isi fabrica imaginea de "cinstiti si credinciosi".
Biserica este cea mai mare escrocherie din istoria omenirii! In spatele ei s-au ascuns si se ascund interese meschine si criminale!
Sub acoperirea ei, generatii intregi de copii au fost abuzati si maltratati! In "numele credintei" s-au dus cele mai mari si mai sangeroase razboaie din istoria omenirii. Ba chiar si mai multe "in numele Domnului"!
Inchizitia a facut crime odioase "in numele Dmnului!". Musulmanii au dus si duc razboaie sangeroase in numele Dumnezeului lor. Si astazi au loc crime si conflicte in lume, "in numele Domnului" din religia respectiva.
Asta desi, in esenta lor, TOATE religiile promoveaza dragostea si iubirea aproapelui. Doar mintea umana, perversa, haina si manata de interese, interpreteaza religia in interes propriu, ucigand pe oricine i-ar contrazice in nebunia lor.
Nimeni nu detine adevarul absolut, si nicio religie nu ar trebui promovata deningrand-o pe cealalta!
Ce fatarnicie mai mare poate exista in tara asta, iubitoare de moaste si datatoare de averi bisericii, decat construirea unui monstru de "catedrala a mantuirii neamului", cand exista atatia copii si batrani bolnavi de cancer care nu sunt ajutati?
Nu sariti sa comentati de "binefacerile" pe care le face biserica, pentru ca va pot aduce eu dovezi ca ea castiga de o mie de ori mai mult decat ar cheltui vreodata! De zece mii de ori!
Asadar, donati bani bisericilor, ca locul in Rai se cumpara pe bani! Asta inseamna ca cei saraci si milostivi sunt condamnati din start la iad, pentru ca nu isi permit sa dea bani popilor ca sa-i "pomeneasca" si sa le faca rezervare la un loc mai in fata, in Rai.7
Aceasta fatarnicie este valabila la toate religiile: dai bani la biserica, esti "iertat"! Nu dai, esti condamnat!
O prostie, o idiotenie omeneasca, perpetuata mai ales de batrani fanatici, care de frica mortii ar face orice.
In secolul XXI trebuie acceptata realitatea: Dumnezeu (din orice religie), nefiind de natura materiala, nu are nevoie de bunuri materiale, deci nici de cladiri de piatra, nici de donatii, nici de fatarnicii!
Fiecare poate avea o relatie directa cu Dumnezeul lui, fara intermediari si mai ales gratuit!
In urmatorii zeci de ani, vor disparea generatiile de fanatici si astfel se vor stinge multe din conflictele existente si cu siguranta viata noastra va fi mai buna! Atunci, cand Religia mea, nu va fi mai buna decat a ta. Dumnezeu este unul pentru toata lumea si nu are nevoie de nimic material, de la niciun om!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)